Drama Tinerilor Romani din America partea a-II-a:

Catre Pastori romani-americani!

Stimati frati! am dori in primul rand, sa va multumim pentru raspunsul dvs. la scrisoarea noastra, desi scrisoarea noastra nu a fost adresata initial catre pastori romani americani, ci catre Bisericile Romane din Romania, din dorinta de a ne ajuta in rugaciune si de a pune in fata Domnului, acesta problema mare a tinerilor romani din Statele Unite si Canada. Vroiam cu alte cuvinte, ca scisoarea noastra sa ajunga in cer. Am dori sa va cerem scuze, caci va raspundem cu intarziere, dar am aflat caci scrisoarea noastra va fost trimeasa, si am asteptat sa primim pe cat posibil, toate mesajele de la pastori romani americani si fiind o cauza comuna, ne am gandit caci ar fi bine sa va raspundem in comun. Mai multi dintre dvs., ne rugati sa nu va publicam raspunsurile dvs. pe internet, noi va intelegem discretia. Vom incerca sa nu publicam nimic ce nu zideste, pentru ca nici noi nu am vrea sa fim o pricina de poticnire pentru nimeni.

Probabil multi dintre dvs. ati ramas surprinsi, caci am ridicat aceasta problema in primul nostrum masaj si nu ve-ti accepta faptul, caci suntem intr-o situatie foarte critica si destul de dificila, in ceia ce priveste generatia tanara. Am dori sa va spunem, caci in mare parte noi am discutat cu dvs. problema tinerilor de ani de zile, si fara prea mari rezultate. Nu ne-a fost usor sa publicam acest Mesaj/Apel, ne-am framantat si ne-am rugat mult, chiar luni de zile, nu in pripa am facut-o, dar aceasta drama este o realitate si nu am gasit o alta varianta. Realizam tot mai mult, caci suntem doua generatii foarte diferite si limba diferita pe care o vorbim, credem noi caci este problema si asa cum spunea fratele Crinisor Stefan, in predica lui de la conventie: “intre noi si dumneavoastra s-a format o prapastie foarte mare si periculoasa, care continua sa se lateasca”, daca nu vom face ceva acum, in curand va fi imposibil s-o mai trecem si sa crestem spiritual impreuna.

Articolul si Mesajul nostru a fost publicat in dorinta de a face o schimbare, ne dam seama caci nu mai putem continua ca si pana acum. Pierdem foarte multi tineri, si nu se face nimic pentru stoparea acestui fenomen. Noi am dorit sa punem in fata lui Dumnezeu si in fata Bisericilor Romane aceasta cauza si mesajul nostru sa fie o adevarata trezire, pentru noi toti. Am dorit ca articolul nostru sa fie real/adevarat si bine documentat si pe cat posibil sa nu ranim pe nimeni, dar in acelasi timp ne-am simtit obligati, sa justificam nevoia de a fi ajutati in rugaciune, vroiam sa scoatem in relief problemele si dorintele “Tinerilor Romani Americani”, vazute de noi. Ca raspuns la scrisoarea noastra am primit un numar foarte mare de e-mailuri prin internet, pentru un moment ne-am speriat, credeam caci este un spam. Am deschis e-mailurile si am inceput sa citim, n-i sau umplut ochi de lacrimi, ne-am dat seama, caci scisoarea noastra a atins cerul si ca nu suntem singuri. Oameni minunati din toate partile lumi, ne-au adus cuvinte de incurajare, ne-au spus sa nu dam inapoi. Ne-au atentionat si faptul caci lupta nu va fi usoara si caci ei ne vor sprijini in rugaciune si cu suportul lor moral si pana la capat. Ne-au scris tineri si parinti din mai multe tari, care trec prin aceleasi situati ca si noi, ne cer sa ne unim cu ei in post si rugaciune. Frati pastori de la distante mari care predica in engleza, vor sa ne vina in ajutor.

S-a produs ca o explozie, scrisoarea noastra a depasit toate granitile, a depasit chiar cultul penticostal, a ajuns pana in parlamente. A depasit chiar si Natiunea Romana, primim scrisori in care ne spun uni frati ce au facut Koreeni aflati si eii in situatia noastra. Scrisoarea noastra a iesit de sub controlul nostru si nu credem caci o vom mai putea controla. Ne-au scris foarte multi tineri care sunt foarte raniti, o sa va trimetem unele dintre e-mailurile lor, v-am ruga sa nu-i raniti, ranile lor sunt deja adanci si sangereaza. Majoritatea sunt tinerii sinceri, maturi si foarte inteligenti, au terminat cele mai inalte scoli in Statele Unite. Eii simpt in eii o putere si o dorinta, de a face totul pentru lucrarea lui Dumnezeu si generatia tanara.” Nu stim de ce suntem intelesi gresit” ne spuneau ei, nu vrem sa schimbam nici o doctrina religioasa, iubim Bisericile Romane si modul lor de slujire. Noi nu vrem posturi or salari, ceia ce este, este ca simtim in noi o putere, care ne impinge la lucru, si vedem nevoia tinerilor din Bisericile Romane Americane.Multi dintre dvs. ne acuzati, caci tineri vor sa schimbe doctrina bisericeasca si s-o aduca in schimb pe cea americana.

Daca ar fi asa, credem caci ar fi mult mai simplu sa mergem la Bisericile Americane, limba engleza nu ar mai fi o problema, si nu am avea asfel, de-a ne mai lupta pentru aceasta cauza. Ne pare rau, dar noi apreciem mult crestini romani si valorile lor spirituale. Faptul caci ne luptam sa ramanem in Bisericile Romane, este o dovada a ceia ce spunem si pretindem despre noi. Stim caci ne-am legat de batic in mesajul nostru si probabil aceasta va face sa credeti, caci am vrea sa schimbam doctrina bisericeasca si sa scoatem baticul din Biblie. Nu fratilor!.. cat despre noi poate sa ramana atat in Biblie cat si in biserica. Ceia ce am vrut doar sa va spunem, este dealtfel o zicala romaneasca; “inlaturam paiul si inghitim in schimb camila”.

Am observat la conventie, caci v-ati ocupat mai mult de portul baticului si alte lucruri periferice, in timp ce o generatie intreaga, de tineri romani in Statele Unite se duc la pierzare. De multe ori ne intrebam si nu intelegem, trimeterea romanilor crestini in Statele Unite. Stim in schimb caci in toti acesti ani, nu am reusit sa aducem nici cel putin un american la Hristos. Dar noi credem, ca Dumnezeu are totusi un plan si vrea sa o faca cu siguranta prin generatia tanara. Daca ve-ti accepta tineri si vor ramanea in comunitatea romana, numarul membrilor in Bisericile Romane va creste si nu va scadea si sub supravegherea dvs, vor ramanea aceliasi principii, calitati si valori spirituale, insusite din bisericile romane. Noi va vrem in Biserica si va vom suporta cu toata dragostea, nu am vrea sa ne intelegeti gresit.Observam caci “Tinerii Romani Americani”, nu sunt foarte populari in bisericile romane, noi va iubim pe toti. Realizam caci nu suntem perfecti, si ca uni va creem probleme din cand in cand si de aceia va cerem scuze si va rugam sa ne iertati si sa ne ajutati. Dar am vrea sa va mai spunem ceva: I-am ispitit pe bunici nostri si am aflat ceva de la ei despre generatia dvs.N-au vrut sa ne spuna prea multe, ne-a spus doar atat; “caci singurul lucru care va tinut langa Dumnezeu, au fost rugaciunile lor si mila/harul lui Dumnezeu”. Stiti cumva ce vroiau sa spuna?…, Sa stiti caci nici noi nu cerem mai mult, decat rugaciunile dvs. si mila lui Dumnezeu.

Ne ertati, dar am dori sa va spunem, caci am renuntat sa mai venim la dvs. cu problema noastra de limba, stiind caci in mare parte pastori romani nu vede limba a fi o problema acuta. Chiar dupa primirea raspunsurilor dvs. la articolul nostru, observam cu cata aroganta raspundeti uni dureri noastre. Ne dam seama, caci in mare parte nu se va face nimic si ca numai o minune sau o interventie Dumnezeiasca, ar putea sa va schimbe felul de gandire si inimile. In general veniti doar cu scuze si acuzari, aruncand vina pe parinti si apoi pe tineri, caci sunt rai si rebeli si ca acesta ar fi motivul obiectiunilor noastre. Ca parinti noi ne asumam parte noastra de vina, ne doare si nu putin. Dar asa cum bine stiti, este prea tirziu pentru multi dintre noi, ca sa mai putem face ceva. Sunt aproape doua luni decand ati primit scrisoarea noasta, cu durere va scriem, ca in general nu vedem nici o schimbare in bisericile noastre, in ce priveste cerintele tinerilor.

Majoritatea va luptati doar sa aflati cine suntem si nimic mai mult. Ne-am asteptat, sa vedem unele schimbari si sa va asumati si dvs. responsabilitatea pentru sufletele acestor tineri. Ne-am fi bucurat, sa veniti cu propuneri si viziuni de viitor pentru salvarea lor, nu cu scuze. Impreuna, atat noi cat si dvs. sa facem totul pentru eii.

Stim si faptul caci in lume numarul crestinilor, creste intrun raport foarte mare. Cum se face caci numai in Bisericile noastre Romane, numarul participantilor scade?.., sau numai “Tinerii romani americani” sunt rai si rebeli. Nu cumva altul este motivul?… Un frate pastor roman ne spune prin scrisoarea lui, caci lupta de a salva tinerii este deja pierduta si practic nu mai are rost sa facem nimic. Ni s-a frant inimile, ne-am oprit din citit, pe moment simteam ca nu mai primim aer. Cu toate caci ne doare de ce ne spune acest frate si nu vom accepta niciodata faptul caci lupta este pierduta, credem totusi caci este un om sincer, cel putin realizeaza caci avem probleme si nu am facut nimic.

Multumim fratelui pastor “Ionica Buia” din Detroit, singurul pastor roman dintre cei care ne-ati scris, care vede problemele, simpte durerea si am aflat din biserica dansului, caci are solutii pentru tineri, Domnul sa-l binecuviteze cu intreaga lui biserica. Multi ne scrieti ca problema aceasta s-o rezolvam pe genunchi, stim si noi aceasta si nu am vrut decat sa cerem ajutor in rugaciune, pentru caci am realizat ca nu mai putem singuri si tinerii din Bisericile Romane, se pierd aproape zilnic. Am vrea sa va mai spunem ceva fratilor, caci am ajuns ca bolnavul, care a jurat initial ca nu va merge la doctor cu boala lui, spunand si afirmand ca doctorul lui e Domnul si inainte de moarte, cheama doctorul sa-l ajute, remarcand caci dealtfel, chiar si prin doctori lucreaza Dumnezeu.

La conventia Bisericilor Romane Americane din anul 2006 in Arizona, am ascultat cu nerabdare frati nostri pastori precum: “Cornel Avram”, “Luigi Mitoi”, “Petru Lascau”, “Lazar Gog”, si toti ceilalti lideri ai cultului penticostal. Vroiam sa aflam viziunea lor de viitor pentru “Tinerii Romani Americani” si rezolvarea rapida a problemei lor. Cu durere va spunem, caci am fost foarte dezamagiti.Imaginati-va o conventie de trei zile in Statele Unite, in prezenta unei audiente de aproximatv 70% copii crescuti aici, fara nici cel putin o predica in engleza pentru acesti tineri. Frati pastori?.. nu intelegem, scopul acestor evanghelizari!!!! Cu-i va adresati, Si?… pe cine vreti sa aduceti la mantuire?…

Majoritatea fratilor batrani sunt intorsi la Dumnezeu inca din Romania si nu credem caci ar trebui sa va ocupati atat de mult de ei, iar de tinerii nostri aproape de loc, lasandu-i in voia sorti si a unei lumii inconjuratoare ostile neprihanirii. Multi tineri au asteptat cu nerabdare aceasta conventie, sperand ca veti ridica si problema lor la nivel de tara. Pe langa faptul ca, nu ati avut nimic pentru eii si in loc sa-i inconjurati cu dragoste gingasie si intelepciune, v-ati aratat fata de ei o stare hastila in predicile dvs. Prin aceasta i-ati distantat de pastori romani si bisericile noastre. A-ti urgentat decizia lor de a parasi Bisericile Romane, vazand ca nu aveti nimic pentru ei. Noi nu stim cati romani ati reusit sa aduceti la Domnul predicand romaneste la aceasta conventie. Dar stim in schimb ca dupa terminarea ei, sute de tineri au parasit Bisericile Romane si poate pentru totdeauna, datorita faptului ca nu le-ati oferit nimic, decat bice si ciomage.

Un singur pastor roman, care a ridicat problema tinerilor la aceasta conventie, a fost fratele “Leonard Semenea”, ne-am bucurat mult de suportul si sprijinul dansului si-i multumim, de obicei nu aplaudam la terminarea unei predici, si nu credem ca este bine, ne iertati, dar nu ne-am putut abtine. Frati dragi!.. permiteti-ne sa luam o fraza din predica acestui frate de la conventie si sa va intrebam. Cine a dat, s-au a donat conventiei, suma de o suta de mii de dolari?… de nu ati putut sa puneti nici cel putin o predica in limba engleza, pentru “Tinerii Romani Americani”, puteti sa ne raspundeti?…

Am inteles din scrisorile dvs. caci iubiti tineri si in mare parte tot ceia ce v-am cerut noi deja ati facut si nu va simtiti vinovat de acuzatiile noastre. Spuneti-ne sincer, ce ati facut pentru “Tinerii Romani Americani” la conventia din anul 2006 din Arizona?.., cea mai reusita conventie vazuta de uni, de la care atat parintii cat si tinerii au plecat raniti. Speram caci n-o sa ne spuneti, ca ati hranit tineri spiritual, punandu-i sa cante si sa recite……

Stim caci nu aveti cuvinte, va raspunem noi ce credem ca ati facut…V-ati folosit de ei, pentruca sunt tineri si sunt frumosi si au talente, v-au impodobit sala si programele, ati hranit audienta. Iar lor, nu le-ati aruncat nici macar o faramitura de hrana spirituala in limba lor.Un frate pastor de la conventie ne spune prin scrisoarea dansului, ca dansul are un anumit numar de fete si tine mult la ele si ar face totul ca sa nu le desparta de biserica si de Dumnezeu. Ne bucuram frate draga, Domnul sa va ajute si sa va dea putere. Daca nu va suparati, am vrea sa va punem o intrebare; daca lucrurile vor continua asa cum sunt acum, si in bisericile noastre se va predica doar romaneste, cat timp credeti ca fetele dvs. vor sta in Bisericile Romane?…, Am vrea sa va raspundem noi, caci am studiat mult acest capitol. Stiti cat vor sta frate draga?., pana se vor casatori si vor avea copii lor. Datorita faptului caci sunt americani in familia lor vor vorbi doar engleza, copii lor nu vor intelege nimic romaneste, realizand aceasta ele vor pleca. Am vrea sa va mai intrebam: nu ar fi pacat ca acea biserica, cea mai frumoasa cum spun uni, in care parinti multor tineri au pus acele millioane de dolari gandinduse la copii lor, peste zece sau chiar cinsprazece ani, sa fie ocupata de o mana de batrani romani, tare la cerbice cum spune Biblia?… iar atat fetele dvs. cat si toti ceilalti tinerii vor trebui sa plece? Parinti acestor tineri, care au construit aceasta biserica, noi nu credem caci au facut-o ca o investitie la batrinete pentru nimeni, ce ziceti?…

Nu demult am fost la una din bisericile romane din statul Arizona, la un serviciu divin de Duminica dimineata, vroiam sa ne intalnim cu mai multi tineri si prieteni si sa petrecem o dumninica impreuna. Era duminica Cinei Domnului, foarte fericiti am intrat in biserica, vroiam sa le facem o surpriza. Spre mirarea noastra, surpriza ne-au facut-o ei. Sala era destul de gola si aproape nici un tanar nu era prezent. Nu stiiam ce s-a intamplat, am intrebat un frate care era la intrare, unde sunt tineri?… si fratele ne-a raspuns, sunt plecati la americani. Am iesit afara si ne-am hotarat sa mergem si noi la acea Biserica Americana si pentru ca uitasem sa-l intrebam si unde la americani, ne-am intors inapoi si l-am intrebat din nou, daca nu stie la ce Biserica Americana au plecat tineri?… si el ne-a raspuns, caci plecatul la americani a fost doar o scuza.El dealtfel ne-a spus, caci tinerii au plecat la americani, (adica in lume) si nu la o Biserica Americana. Aceasta fraza cu doua intelesuri este tot mai des folosita in ultima vreme de Bisericile Romane.

Am aflat caci dealtfel tineri nu mai vin la biserica. Ne-am tulburat, ne-a dorut mult de acesti tinerii si prieteni ai nostri din biserica aceasta, copilarisem impreuna si nu-i vazusem de mult, simteam in noi nevoia sa fim impreuna. I-am pierdut si poate pentru totdeauna. Frati dragi!… chiar nu vedeti ca avem probleme?… Biserica aceasta, nici nu mai trebuie sa astepte 10 ani, ca sa se convinga caci ceia ce am scris noi in prima noastra scrisoare, este foarte adevarat. Dumnezeu va spune pastori dragi, sa lasati turma si sa va duceti dupa acesti mielusei pierduti, oriunde ar fi ei. Credem caci aici putem folosi pilda cu talantul, nu numai in cazurile in care ne favorizeaza. Ca pastor Dumnezeu ti-a dat un talant, ti-a dat o turma de o suta de oi, si i-ti va cere doua sute inapoi, nu doua oi. Ce vei spune fratele meu?… Probabil veti spune Doamne…., n-am avut timp, a trebuit sa evanghelizam Romania si Europa, si Dumnezeu iti va spune din nou, eu ti-am dat o turma, nu te-am facut evanghelist ci pastor, iar atat Romania cat si Europa, nu au fost date in seama ta. Frati pastori!… nu cautati scuze, sau priviti cu usurinta plecarea tinerilor din biserici, spunand; n-au decat sa invete romaneste. Nu stim de unde ati luat acest verset. Dvs. stiti ca in America nu este o institutie unde sa se invete romaneste si nici copii dvs., in mare parte nu vorbesc prea bine romaneste.”Nu-i condamnati la moarte pentru aceasta”, ei nu sunt vinovati caci s-au nascut aici.

O limba diferita nu este ceva prea usor de invatat, daca nu vei trece printr-o scoala de limba romana in cazul nostru. Cunoasterea unei limbi, nu inseamna 200 sau 300 de cuvinte uzuale, aruncate la intamplare. Hai sa fim sinceri, ceia ce vorbesc parinti nostri nu este de fapt engleza si nici ceia ce vorbesc tineri nu este romana. Credem caci sunteti deacord cu noi. Un frate pastor roman ne intreba prin scrisoarea dansului. Cum se face ca fratele “Leonard Semenea”, care l-am amintit in prima noastra scrisoare, a invatat doua limbi straine si de ce voi nu puteti?…Frate draga!… noi nu argumentam faptul caci nu ar fi bine, ca toti copii romanilor din America sa vorbeasca bine romaneste, nu ar avea decat de castigat, dar acum credem caci pentru multi este prea tarziu. Noi nu credem caci este corect ca sa le spunem tinerilor, „nu ati invatat limba noastra, nu aveti decat sa mergeti in iad”. Cand veti ajunge la judecata, Dumnezeu nu credem caci va accepta aceasta scuza din parte dvs.

Biserica trebuie sa faca totul, ca acesti tineri sa-l cunoasca pe Dumnezeu si sa inteleaga legea Lui. In acelasi timp, am vrem sa va mai spunem ceva; exceptia nu face regula!Faptul ca uni copii nascuti in America vorbesc perfect romaneste este o exceptie. Circumstantele vietii reale, sunt diferite pentru fiecare dintre noi. Unii parinti au avut harul sa stea acasa cu copii lor, vorbind cu ei in romaneste, sau au putut sa-i duca in Romania -cum spuneati dvs., ca sa-i invete romaneste, pe cand alti parinti, au fost nevoiti sa mearga la diverse locuri de munca, s-au sa termine studii de facultate sau alte scoli, venind acasa obositi si fara putere de ai invata pe copii lor romaneste. Nu au avut nici posibilitatea ca sa-i trimeata in Romania, datorita numarului mare de copii si costului exagerat de transport si alte cheltueli.

Problema aici nu consta in a arata cu degetul, cine este vinovatul sau vinovatii, pentru ca majoritatea tinerilor din bisericile romanesti din America, nu vorbesc prea bine romaneste sau mai de loc. Aici suntem pusi fata in fata cu o dilemma, care daca ramane nerezolvata, neadresata, vom culege roadele in viitor, urmarind cu parere de rau cum copii nostri, uni vor prefera sa mearga la Biserici Americane, sau multi dintre ei nu vor mai merge nicaieri.Lucrul acesta s-a intamplat deja in mai multe orase din Statele Unite in Bisericile Romane. Iar cat despre fratele “Leonard Semenea”, noi credem caci Dumnezeu la ajutat sa vorbeasca perfect romaneste, nu atat de mult ca sa aduca romani la Domnul intr-o tara straina cum spuneati dvs., ci ca sa poata sa spuna romanilor tare la cerbice pe limba lor, problemele mari a tinerilor crestini romani nascuti in America, asa cum de altfel a facut-o si la conventia din anul 2006 din Arizona.

Foarte multi dintre dvs., vreti sa va justificati caci dealtfel tot ce v-am scris noi in scrisoarea noastra, in bisericile dvs. deja se practica la serile de tineret. Dvs. ati uitat caci noi dealtfel suntem din bisericile dvs., si participam la programele biserici. Ne miram de unde stiti ce se petrece acolo, pentru caci pe uni dintre dvs. nu v-am vazut aproape de loc, ori foarte rar au fost vazuti la serile de tineret, alti pastori in alte biserici. Ne dam seama ca nu sititi, s-au sunteti informati gresit. Am vrea sa va spunem noi, caci in mare parte nu se face nimic si tot ceia ce spuneti dvs. este doar o scuza, ca sa nu se poata spune, caci nu ati facut chiar nimic pentru tineri.In majoritatea bisericilor, serile de tineret se tin in romaneste, se pune cate un frate mai capabil emigrant roman venit din tara, care se straduieste sarmanul sa predice la “Tinerii Romani Americani”. Predica in romaneste, mai da si cu putina englezeste si dupa ce a ajuns acasa, nu mai poate de durere de maini sarmanul.

In multe biserici nu este nici cel putin o persoana, care sa citeasca un verset si sa-l explice tinerilor in nici o limba. Sunt biserici care in mare parte, se canta si se roaga si nimic mai mult. Cateodata mai puneti cate un tanar mai curajos, sa predice tinerilor, sarmanul de el si el are nevoe de ajutor. Doi schiopi nu vor iesi nici odata dintr-o prapastie, daca nu va fi cineva sa-i ajute. Ne-ati spus caci, chiar si la serviciile divine se predica in engleza, am vazut-o si noi, in unele biserici si ne-am bucurat. Insa, in majoritatea bisericilor nu se predica de loc in engleza, iar in unele foarte rar, uneori o data la luna sau chiar odata la doua luni.

Am vrea sa va intrebam ceva; ce-ati spune dvs. daca v-ati hrani trupul pamantesc, in aceiasi masura in care tineri isi primesc hrana spirituala?… Fiti sinceri, cate luni credeti caci ati supravietui?… Aceasta justificati dvs. hranire spirituala?… Cu o asa hrana credeti caci vor rezista tinerii, celor mai mari ispite care au existat vreo data in lume, ispitelor secolului XXI?..Un frate pastor dintr-o biserica romana, foarte suparat a raspuns la scrisoarea noastra, ne-a intrebat: “de ce am bagat toti pastori romani intr-un castron si ne-am legat de toate Bisericile Romane”, pentru ca in biserica dansului se predica in engleza la serile de tineret si la unele din serviciile divine. Ne-am simtit jigniti, am contactat imediat tineri si parinti din aceasta biserica, cei mai credinciosi si sinceri stiuti de noi. I-am intrebat care este situatia cu tinerii in biserica lor, iar sora s-a agitat, de parca i-am fi atins cel mai sensibil nerv din corpul ei, si ne-a intrebat pe noi, despre ce tineri vorbiti frate?… Si cu durere in inima ne-a raspuns, “noi nu mai avem tineri decat foarte putini, aproape toti au plecat, cel putin noi nu ii mai vedem nicari, nu stim ce s-a intamplat cu ei”. Am mai intrebat-o, daca dansa a fost recent la seara de tineret si raspunsul ei a fost da, am fost chiar cu cateva zile in urma. Ati numarat cumva din intamplare cati tinerii au fost prezenti acolo?…, am intrebat-o noi si dansa a raspuns da, au fost 12.

Frate draga!… am inteles caci aveti peste 600 de membri in biserica dvs, dupa structura de varsta in bisericile romane, ar trebui sa aveti undeva, aproximativ la 400 de copii. Stim caci ati ramas cu 12 la tineret, ne doare pentru aceasta…Este adevarat si faptul caci la dvs. se predica tinerilor in engleza la serile de tineret, si chiar si la unele servicii divine, mai des decat in alte biserici. Am aflat caci sunteti un pastor tanar si plin de ravna si nu demult ati preluat aceasta biserica, stim si faptul caci este una dintre cele mai vechi Biserici Romane din Statele Unite. Stim caci ati luat-o cu un numar foarte mic de tineri si nu va condamnam. Ne spun frati din biserica dvs., caci va luptati din toate puterile pentru a salva tinerii, cautati chiar si tineri pierduti, ca sa-i aduceti inapoi in biserica. Am aflat si faptul caci ati avut probleme cu uni frati din biserica datorita tinerilor, si chiar cu pastorii din celelalte Biserici Romane din orasul dvs. Stim caci datorita faptului, caci ati permis tinerilor sa se adune intre programe si sa asculte mesajul in engleza, ati avut de suferit.

La avertizare unora, caci s-ar putea sa va pierdeti postul si salarul daca tinerii se vor ridica si vor fi promovati, raspunsul dvs. a fost: “nu-mi pasa, daca aceasta este voia lui Dumnezeu, sufletele acestor tineri valoreza mai mult in fata lui Dumnezeu, decat salarul meu.” Draga frate!… am vrea sa va spunem caci nu ne este greu, sa ne cerem iertare si sa va spunem caci am gresit cu privire la dvs. si v-am ruga sa ne iertati. Nu avem decat cuvinte de lauda pentru asemenea oameni. Numai un om al lui Dumnezeu a putut sa spuna asemenea cuvinte. Ne pare rau caci nu ati preluat aceasta biserica, cu cel putin 10 sau 12 ani in urma, cand era plina de tineri, cu siguranta caci nu s-ar fi ajuns aici. Am vrea daca nu va suparati, sa spuneti pastorilor nostri romani din celelalte biserici, cat de usor si simplu este sa aduceti inapoi tinerii care odata sau pierdut, s-au au parasit biserica si care sunt sansele de ai vedea din nou intre noi. Domnul sa va binecuvinteze si sa va dea sucess.Am observat ca in mod surprinzator chiar si copii pastorilor romani americani, au aceleasi probleme si aceiasi soarta ca si noi. Recent am intrebat un frate pastor roman, unde va sunt copii?..caci nu i-am vazut de mult si raspunsul lui a fost; “ai mei merg la o Biserica Americana” si s-a oprit aici, nu ne-a mai spun si unde, desi noi am aflat caci dealtfel ei nu merg nicaieri.

Adevarul este, caci aceasta fraza este tot mai des folosita, de familiile romane. Mentalitatea romanului este sa acopere si sa scuze, nu sa rezolve problema, ca sa nu se faca de rusine si sa nu-si strice reputatia in biserica. Frati pastori si dragi parinti!… haideti sa nu ne mai ascundem “dupa deget”, cum spune romanul, caci vom da socoteala. Haideti sa ne unim astazi si sa facem totul pentru acesti copiii.La intrebarea a unor “Tinerii Romani Americani”, ce cred ei despre Biserica Romana din America?… tinerii au raspuns; noi credem caci Biserica Romana din Statele Unite, este ca un club romanesc inchis si exclusivist, in care voi romani, dupa o saptamana de lucru, va reantalniti din nou cu prietenii si cunoscuti romani si discutati impreuna diferite probleme in limba materna si va simptiti bine. Iar noi tinerii fiind adusi ca de forta, nu intelegem prea mult si nu simtim nimic, este foarte plictisitor si de abea asteptam sa plecam acasa. Ce spuneti de raspunsul acestor tineri?…totul merge bine?… Dupa ce ei vor deveni maturi, credeti ca vor ramanea in Bisericile Romane?.. sau in orice alta biserica?… atata timp cat ei nu au inteles aproape nimic, si nici cel putin nu au ajuns sa-l cunosca pe Dumnezeu?.

Un alt frate pastor roman ne spune prin scrisoarea dansului, foarte erogant: “Mai oameni buni, voi stati cam prost cu procentajul.”De multe ori ne este foarte greu sa raspundem unora dintre dvs., fara a va injosi si a va cobora in ochii oamenilor, de la locul la care va pus Dumnezeu. Ne-am bucura daca nu ne-ati provoca. Frate draga!… in ce priveste procentajul noi suntem bine documentati. Avem scrisori de la pastori in ce priveste procentajul tinerilor in bisericile lor, noi am ales procentul de 70% in medie pentru tinerii, desi ne spun uni frati pastori ca in biserica lor procentul tinerilor sub 25 de ani, este peste 80%, putem sa va documentam daca doriti. Stim si faptul caci in bisericile unora dintre dvs. procentele sunt diferite. Sau inversat numerele, procentele tinerilor ramasi in biserica este mai putin de 30%, iar numarul fratilor mai in varsta sunt peste 70%. Adevarul este, caci in aceste biserici, sa redus intrun raport foarte mare numarul membrilor, datorita faptului caci tinerii au plecat aproape toti. Datorita acestui fapt procentajul dvs. este foarte diferit, nu din alte motive.

Logic si normal este sa aveti tinerii si copii, sub virsta de 25 de ani aproximativ 70% . Ne pare rau caci ne provocati, noi nu am fi vrut sa se stie, dezastrul in care am ajuns.Frati pastori!…noi am mai vrea sa va spunem ce observam noi, citind mesajele primite de la mai multi tineri din bisericile noastre, sau privind de pe bancile bisericilor. Observam caci va ocupati mai mult doar de “oile grase”,(fratii bogati) stiti dvs. ce vrem sa va spunem, iar tinerii sunt inlaturati tot mai mult. Foarte diplomatic se creiaza o atmosfera, in care tinerii sa nu se simpta bine, atat cei care vor sa li se predice in engleza, cat si celor care pot sa predice in engleza pentru tineri. Cu cat va cere mai mult tinerii, sa se predice si in engleza in bisericile noasre, cu atat va staduiti mai mult sa aduceti pastori romani din Romania sau din alte biserici, care predica doar romaneste. Hai sa fim sinceri, nu credem caci cele 30 de minute cerute de noi, este problema.

Sunt cazuri cand vin doi sau chiar trei pastori romani musafiri si la toti li se da loc sa predice, si de multe ori se sta peste 30 de minute, dupa program.Am vrea sa nu ne intelegeti gresit, noi iubim pastori musafiri si ne bucuram de ei, dar nu am vrea sa-i folositi ca o scuza, cum ca datorita lor nu puteti ajuta tinerii. Sunt si cazuri in care nu ne vizitaza nimeni si tot romaneste se predica. Incepem sa intelegem tot mai mult, de ce nu ati trimes nici un tanar la nici o scoala teologica, stiati din experientele bisericilor mai vechi, caci vom ajunge aici. Noi nu credem caci scuzele dvs. sunt legitime, aruncand vina pe tineri si apoi pe parinti. Noi credem, asa cum v-am scris in prima noastra scrisoare; dvs. nu va simtiti comfortabili sa predicati si in limba engleza pentru tinerii, si nu veti lasa nici pe alti sa o faca, cu riscul de a va pierde de la credinta, chiar propii dvs. copii.

De fapt va este frica caci tinerii se vor ridica si intr-o zi veti fi nevoiti sa le dati stafeta, si din mai multe motive va este foarte greu sa acceptati aceasta. Spunem toate aceastea datorita faptului; caci exact ceea ce sa facut la conventie neglijand tinerii, se face aproape in fiecare biserica romana. V-a folositi de ei si cam atat.Formula dumeavoastra este: “Noi, Noua, si pentru Noi, Romanii, si nimic mai mult, iar cui nu-i convine, nu are decat sa plece”. In unele orase din America cu aceasta formula s-au golit bisericile de tineri. Sunt Biserici Romane in care nu mai trebuie sa se predice in engleza, pentru caci nu mai este la cine, tinerii au ramas intr-un procent foarte mic. Ceia ce obsevam in bisericile noastre este; caci cu toate ca sunt persone care ar putea sa predice in engleza pentru tineri, le ve-ti predica tinerilor in romaneste, pana cand nu va mai ramane nici unul.

Un alt frate pastor roman ne-a scris: ca el crede ca,”cu generatia dvs. se va termina cu Bisericile Romane din Statele Unite”. Vrem sa va spunem, caci si noi credem aceasta, daca nu vom accepta o schimbare. Daca chiar si uni dintre dvs., vede caci lucrurile nu merg bine si nu va este frica caci va ve-ti pierde postul, asa cum ne-ati scris, de ce nu incercati sa schimbati sistemul acesta dificitar?…Noi credem, caci daca veti introduce engleza in Bisericile Romane si ve-ti da loc tinerilor, tinerii se vor simpti bine in biserica, Dumnezeu va lucra si prin eii, iar eii isi vor intelege chemarea, vor intelege legea lui Dumneze si frica de Domnul si nu vor pacatui. “Tinerii Romani Americani” vor ramanea asfel langa Dumnezeu si-n bisericile noastre, iar Bisericile Romane din Statele Unite si Canada, nu vor ajunge niciodata pe cale de disparitie.

Ne-a durut cand am aflat caci dupa caderea comunismului in Romania, uni romani mai saraci, si-au scos copii afara din casa si i-au pus in strada, si ca acesti copii au devenit apoi copiii strazi, fara nici un ajutor. Parca nu am putut s-o credem, caci un roman ar putea sa faca asa ceva. Noi am stiut romanul foarte harnic, sufletist, darnic, iubitor de familie si copii. Am vrea sa va spunem caci ne-am convins, caci noi nu toti suntem la fel si nu toti avem aceste calitati. Am intalnit frati de ai nostri credinciosi, care au si alte calitati, sunt foarte egoisti, ei stiu doar una, “Eu, Mie, si pentru Mine, si de restul nu ma intereseaza”, cu toate caci este vorba de propii lor copii sau nepoti. Ne-a dorut mult cand am aflat aceasta.

Un alt frate pastor roman ne intreaba prin scrisoarea dansului: daca nu va convine si nu va place, dece nu mergeti in alta parte, la americani de exemplu?… Frate draga!… am vrea sa va spunem o intamplare. Nu stim daca ati avut ocazia sa vedeti o scena la televizor, cu cativa ani in urma intrun oras din Statele Unite, cand o mama, si-a dat o parte din copii ei sa fie infiati (adoptati), datorita faptului caci era singura, bolnava si nu mai putea sa-i hraneasca. Intrun oras din Statele Unite la intrare in holul unui hotel, doua femei si-au dat intalnire, una era o mama cu cativa copilasi, iar cealalta era o femeie care dorea sa infieze (adopteze) copii. Erau mai multii adunati in jurul lor, au fost prezentati si copii. Una dintre femei era foarte elegant imbracata, parea foarte bogata, iar cealalta mai putin. Femeia bogata s-a apropiat de copii cu bratele pline de cadouri, a dat fiecarui copil cadoul lui, le-au spus caci de acum inainte nu vor mai duce lipsa de nimic, si ca ea le va asigura toate conditiile necesare.

Copii sau bucurat pentru un moment, au luat cadourile si s-au indreaptat inapoi spre mama lor, vroiau sa-i arate ce cadouri frumoase au primit. Spre surpriza lor mama lor disparuse. In acele momente copii si-au dat seama, caci tot ce sa intamplat acolo, a fost doar o schema de ai desparti de mama lor. Au inceput sa planga, au arunca cadourile si au luat-o la fuga sa-si caute mama. Pentru ei mama care le-a dat viata si ia crescut pana atunci, a fost mult mai importanta decat orice cadouri din lume si orice promisiune omeneasca. Am vrea sa va spunem iubiti frati, caci cam asa suntem si noi, ca acesti copilasi. Pentru noi sunteti mama care ne-ati dat viata in Cristos si care ne-ati hranit spiritual pana acum. In bisericile dvs. sunt toti ceilalti frati si surori ale noastre. Cu toate caci va stim neputintele, si probabil caci s-ar gasi uni care ne-ar putea oferi mai mult, va spunem caci sunteti pentru noi, acea mama bolnava si neputincioasa, dar de care suntem legati sufleteste si pe care nu o vom putea lasa.

Ne-am bucura insa, daca nu ne-ati da sa fim infiati (adoptati) de altii.Frati dragi!…am aflat caci ati infintat Uniunea Bisericilor Penticostale Romane din Statele Unite si Canada. Credem ca-ati facut aceasta, datorita faptului, caci realizati si dvs., ca numarul membrilor din Bisericile Romane in urmatori ani va scadea intr-un raport foarte mare, si pierderea cladirilor bisericilor noastre prezinta un pericol. Datorita pierderilor de milioane de dolari in taxe, se pare ca in curand Statul American nu va mai accepta, ca o biserica de peste o mie de locuri, sa fie ocupata de zece sau chear cinsprazece persoane. Formand o institute ca, Uniunea Bisericilor Penticostale Romane de exemplu, se pare ca mai exista o sansa. In cazul acesta numarul membrilor din biserici se vor calcula la nivel de Uniune si nu la nivel de Biserica, iar Bisericile cu un numar mai mic de membri vor supravetui datorita numarului de membri mai mare din celelalte biserici. Noi nu va condamnam pentru aceasta.

Noi ne-am bucura daca v-ati hotari sa rezolvati aceasta problema, mentinand bisericile pline cu generatia noua. Facand aceasta Bisericile Romane nu vor scadea la numar, dinpotriva numarul membrilor va creste. Vrem sa va spunem, ca ne bucuram de infintarea Uniuni, nu atat de mult de motivatia pentru care ati facut-o, cat pentru faptul ca exista o putere mai mare peste pastori nostri romani, care si-au uitat chemarea de a sluji si au devenit niste dictatori. Ne-am bucurat chiar si de unele decizii care le-ati luat recent, cu privire la unul dintre dvs., credem caci sunt bune, si va incurajam sa o mai faceti, ori de cate ori este nevoie. Este mai bine sa ne judecam aici pe pamant ne spune scriptura, ca sa nu fim judecati in cer. Dumnezeu ne cere responsabilitate, nu conteza cine a gresit.

O sugestie permiteti-ne: ne-am bucura daca ati introduce in Constitutia Uniuni dvs., pentru Bisericile Romane, adevaratele alegeri de patru ani, la alegerile de pastori. Nu metoda cu 50+1. Dvs. stiti caci biserica nu va vota excluderea pastorului, ca sa ramana o turma fara pastor. Iar in unele biserici se foloseste metoda printr-o stringere de mina si-i ales pe viata. Metoda reala este si foarte simpla: sa candideze toti pastori ordinati (unsi) dintre cei ce vor, cei doi care vor avea voturile mai multe, sa candideze unul impotriva celuilat, iar castigatorul dintre cei doi sa fie ales ca pastor. Ce este atat de greu?…

Metoda aceasta este acceptata si folosita in conducerea americi si in multe alte tari din lume si lucreaza foarte bine. Noi credem caci daca veti accepta aceasta, Bisericile Romane nu se vor mai rupe si ati da o sansa nemaipomenita, acestei tineri generatii.Noi stim caci Dumnezeu ne alege pe viata si nu argumentam aceasta, dar sta cu noi atat timp cat stam si noi langa El, iar cand noi ne-am departat de El si El se departa de noi.

Nu condamnati la o moarte spirituala o generatie tanara, pentru un pastor care traieste in pacat, sau nu mai este capabil sa isi duca lucrarea pana la capat, sau nu poate pastori toata turma datorita limbi in cazul nostru. Care si-a format o garda in jurul lui, care nu pazeste turma, ci pazeste pastorul de turma. Ar fi bine sa se aleaga in cazul nostru doi pastori si eii sa candideze individual, nu unul impotriva celuilat. Unul sa fie ales ca “youth pastor” pentru serviciile in limba engleza si tineri, iar celalat pentru serviciile divine in limba romana si pentru frati romani, ar fi ceva extraordinar. Aceasta ar fi poate cea mai mare minune in comunitatea romana, cand doi pastori romani vor lucra impreuna si la acelasi nivel… dar este posibil. Bisericile romane din Statele Unite pot suporta chiar doua salarii daca este nevoie si o vor face cu toata dragostea, uitandu-se la interesul copiilor lor. Am vrea sa va spunem, sa nu ne intelegeti gresit spunand toate aceste lucruri. Nici unul dintre noi, nu am candidat si nu credem caci vom candida vre-o data pentru postul de pastor. Noi nu avem aceasta chemare. Tot ceia ce v-am scris in legatura alegerile este doar o sugestie, ramane la aprecierea dvs.

Ceia ce noi v-am cerut in aceste peste 23 de pagini, nu este dealtfel, decat 30 de minute, sa se predice si in limba engleza la serviciile divine si in special la serviciile de Duminica seara, pentru “Tinerii Romani Americani”. Timp in care tineri sunt toti in biserica si sub supravegherea parintilor. Am vrea sa dam o sansa acestei tineri generatii, de-al cunoaste pe Dumnezeu si de a intelege legea Lui. In acelasi timp, am vrea sa vada si parinti ce le predicati si cat de bine merg serile de tineret. Nu cum se intampla adesea, cand tinerii vin singuri la biserica, si uni se pierd pe drum, s-au se ocupa de alte lucruri. Serile de tineret sunt foarte bune, dar nu sunt suficiente. Ei sunt inca tineri si multi nu au ajuns inca la varsta maturitati si trebuie sa facem totul sa-i ajutam. Cand vorbim despre copii nostri si relatia lor cu biserica, cu Dumnezeu, credem caci ar trebui sa fim ceva mai putin judgmental (critic).

Cand veti lua decizii in biserici cu privire la tineri, v-am ruga sa va uitati in primul rand la copii si nepotii dvs. si la viitorul lor in Bisericile Romane si apoi sa hotarati. Noi nu credem caci este parinte, care sa nu vrea binele copiilor lui. Sa stiti caci am aflat din mai multe biserici mai vechi, caci dupa ce au plecat un anumit numar de tineri dintr-o biserica, nici ceilalti tineri nu vor sa mai ramana cu fratii batrani, chiar daca stiu romaneste. Ce am vrea sa va spunem este; caci cu toate ca ati fost acasa in mare parte cu copii dvs. si i-ati invatat romaneste, din experientele altor biserici aflam, caci ei vor pleca cu toate ca cunosc limba romana. Atat noi cat si dvs., pana la urma vom avea aceiasi soarta, daca nu ne vom stradui acum, sa facem tot ce se poate pentru ei, ca toti tinerii sa ramana in Bisericile Romane, nu numai uni. Ar fi bine ca sa lasam totul la o parte, si prioritatea noastra sa fie tinerii si sufletele lor si nu alte lucruri.

Multi dintre dvs. ne intrebati cine suntem, Dumnezeu ne cunoaste. Sunem niste parinti si tineri responsabili si numarul nostru creste aproape zilnic. Avem suportori din mai multe state si tari si chiar si din Romania, ultima pubicatie a fost trimisa din Bucuresti. Suntem mai multi uniti in post si rugaciune si nu in barfe cum cred uni. Prin felul cum ne raspundeti la scrisoarea noastra, ne dam seama, caci uni credeti caci suntem un grup de razvatiti si ca tot ceia ce facem, facem din placerea de a ne expune pe noi, si a va injosi pe dvs. Am vrea sa va spunem caci nu este asa si Dumnezeu ne cunoaste inimile si gandul. Noi va credem oamenii ai lui Dunezeu si cu frica de Dumnezeu va scriem aceste randuri. Atat prima noastra scrisoare cat si raspunsul acesta, vine din inimi sincere si pline de dragoste si cu durere va scriem. Am vrea sa va mai spunem ceva fratilor! caci chiar daca vom reusi si Dumnezeu ne va ajuta sa fim parte din salvarea aceastei tineri generatii, va asiguram, caci nu ne veti vedea pe podiumul nici unei biserici, aratand cat de grozavi am fost, nu vom accepta nici o strangere de mana si nici un credit pentru noi. Slava va fi a lui Dumnezeu, iar noi ne vom pierde printe randuri, de parca nici nu am existat. Singura noastra satisfactie va fi, salvarea tinerilor si prietenilor nostri din Bisericile Romane, si nimic mai mult.

Vrem sa va multumim pentru scrisori, sa stiti caci noi ne-am bucurat de ele, si va incurajam sa ne mai scrieti, am aflat caci sunt si pastori care ne inteleg si ne simt durerea si se lupta cu toata fiinta lor pentru tinerii, Domnul sa ne ajute. Credem caci in mare parte am raspuns la fiecare dintre dvs. si am vrea sa incheem, dar nu inainte de a va mai spune ceva. Am invatat inca de mici, ce inseamna staruinta in rugaciune, si nu ne vom lasa de dvs. pana cand ne veti asculta, “we will not give up”. Noi credem caci se poate rezolva aceasta problema si pe cale amiabila, nu numai prin ruperi de biserici, asa cum deja s-a pornit in unele orase. Incheiem spunandu-va caci noi dealtfel va iubim, si nu vrem lupta ci pace si intelegere.

Rugam pastori romani in special din Romania, sa puna in fata Bisericilor Romane, “Tinerii Romani Americani” ca sa fim ajutati in rugaciune, iar daca Dunezeu are vre-un mesaj pentru noi, v-am ruga sa ne lasati sa stim.

Trecem printe niste incercari destul de grele, sunt multe lucruri care nu vi le putem spune sau scrie, iar noi nu suntem prea tari si avem nevoie de ajutor. Vrem sa multumim tuturor fratilor care ne-ati scris, in special celor care ne suportati, sunteti niste frati minunati. Ne bucuram caci ne simtiti durerea si ne-ati sarit in ajutor, multumim pentru suportul dvs. moral, pentru acele cuvinte frumoase de imbarbatare, cat si pentru rugaciunile dvs. Nu stim daca va vom putea rasplati vreodata, dar o sa ne rugam, ca Dumnezeu sa va rasplateasca cu viata vesnica. Ca de inchiere am vrea sa va spunem acele frumoase cuvinte, care le-au spus cei doi ucenici Domnului Isus in drum spre Emaus, cu toate caci nu-l cunosteau: “Foarte mult ne-a placut de cuvintele care ni le-ati spus, insistam de dvs., ramaneti cu noi “.

Ne cerem scuze si va rugam sa ne iertati, dacă prin continutul acestui mesaj am suparat s-au jignit pe cineva. Sa stiti ca nu aceasta este intentia noastra. Va multumim pentru atentia dvs. si zicem ca Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne binecuvinteze pe toti.

DORIM MULT HAR SI PACE TUTUROR BISERICILOR DVS.

Din dragoste si mult respect, din partea unor tineri si parinti responsabili din America.